Istoricul Parohiei Stejarii

Istorie Ianuarie 15, 2013

Satul Stejarii, care mai înainte de 1965 se numea Şătrăreni, se află în partea de nord a comunei Ţigănaşi, la 35 km de oraşul Iaşi. Este aşezat pe costişele a două dealuri în apropiere de pădurea Sartana. Numele vechi al satului provine de la „şatra” sau „tabara” ţăranilor veniţi la lucru pe moşia boierească, iar numele de astăzi reîmprospătează un alt nume mai vechi, care se pierduse între timp şi care aminteşte de „pâlcul de stejari” ce servea drept punct de reper pentru popasul ţăranilor veniţi să muncească pe moşiile boiereşti.

Biserca de astăzi înlocuieşte şi perpetuează o veche biserică din bârne, cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, datând din anii 1853-1854, fostă ctitorie a „fericiţilor întru pomenire Ianku Krupeski, Dimitrie Patron şi smeritul preot Vasile”, sfinţită de Protoiereul Antonie Gheorghiu, cu bincuvântarea Mitropolitului Sofronie Miclescu.

Fiind în zona frontului, a fost complet ştearsă de pe faţa pământului în timpul celui de-al doilea Război Mondial. După reîntoarcerea din refugiu, cedincioşii au fost deserviţi de preoţii de la parohia Ţigănaşi, iar apoi devenind parohie pentru scurtă vreme a fost păstorită de Pr. Ioan Mircea, mai târziu redevenind filie, aparţinând fie de parohiile Tigănaşi sau Perieni, fie, după 1998 de parohia Mihail Kogălniceanu. În acest timp, slujba Sfintei Liturghii se oficia în „casa văduvei Măndiţa Buliga, transformată în paraclis cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în bisercă”.

În vara anului 1957, duminică 15 iulie, enoriaşii sărbătoresc punerea pietrei de temelie a actualei biserici, cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. Şi astfel, în locul bisericii vechi, în acelaşi cimitir şi pe acelaşi promontoriu pitoresc din mijlocul satului, s-a zidit înrte 15 iulie 1957 şi 30 decembrie 1962, din cărămidă pe temelie de piatră şi cu acoperiş de tablă, biserica nouă, sfinţindu-se duminică 30 decembrie 1962, de Protoiereul Constantin Andone, cu binecuvântarea Î.P.S. Mitropolit Iustin Moisescu.

Ctitorii bisericii sunt enoriaşii satului, cu ajutoarele oferite de prin satele vecine, prin strădania şi sub îndrumarea Pr. Ioan Mircea (1957-1959), care a executat zidăria şi acoperişul şi Pr.Niculae Maxim (1960-1962), care a finisat lucrarea şi a înzestrat biserica cu cele necesare.

Biserica este construită în stil vechi moldovenesc, adaptat stilului bizantin. În exeterior are formă de cruce treflată cu abisidele laterale şi altarul semicirculare. Are la altar o fereastră mare şi una mică la proscomidiar, iar spre miazăzi o uşă. Abisida semicirculară are două nişe laterale. Pardoseala este din beton, izolată cu polistiren extrudat şi parchet laminat (în 2008). Catapeteasma este zidită, de culoare albă, împodobită cu icoane, potrivit erminiei bizantine. Naosul are două ferestre şi alte patru sus la turnul octogonal, înălţat deasupra naosului cu acoerişul piramidal. În interior, naosul are două abiside semicirculare în dreptul stranelor. Naosul este de formă dreptunghiulară, cu două ferestre laterale şi cu plafonul boltit. Pardoseala este din beton. Trecerea din pronaos în pridvor se face printr-o uşă de lemn cu deschidere dublă. Pridvorul este închis, dreptunghiular, format din şase romanate, închise cu tâmplărie termopan (în 2006), deasupra lui situându-se clopotniţa cu două clopote.Uşa pridvorului este din termopan, cu deschidere dublă spre exterior.

La începutul anilor 1990, biserica a suferit o reparaţie capitală, prin subzidirea şi întărirea temeliei cu o centură armată din beton. S-a turnat de asemenea şi o centură superioară, s-a mărit acoperişul în exterior cu cca. un metru, sub îndrumarea P.C. Preot Valentin Gherman.

În anul 2006 s-a început, la iniţiativa P.C. Pr. Iulian Grigoraş,  pictarea interioară a bisericii de către pictorul Remus Popa, de la Institutul Resurectio al M.M.B, în tehnica tempera. În anii 2006-2007 s-a pictat Sf. Altar şi Pronaosul.

 În anul 2008, filia Stejarii, a devenit parohie, prin instalarea actualului paroh, Preotul Virgil Adrian Morărescu.

Pe lângă activităţile liturgice, pastorale şi misionare specifice într-o parohie, din anul 2008 până în prezent s-au efectuat următoarele lucrări majore la ansamblul bisericesc:

  • renovarea interiorului casei parohiale(2008);
  • izolarea podelei Sf. Altar cu polistiren extrudat şi parchet laminat (2008);
  • finalizarea picturii - naosul bisericii (cca 130 m2),(2008);
  • construirea unui gard împrejmuitor la bisericiă (100 m), din fier, cu temelie de beton (2009);
  • construirea unui gard împrejmuitor la casa parohială (60 m), din scândură de lemn, cu temelie de beton (2009);
  • construirea unei fântâni la casa parohială (2010);
  • ridicarea Casei Sociale (începută din august 2010; în curs de finalizare);
  • construirea unei Troiţe la cimtirul satului, în cinstea eroilor neamului(2012).